îndrugà v. 1. a toarce cu druga, a toarce gros: din drugă îndrugând, din furcă lucrând PANN; 2. fig. a vorbi nimicuri, a spune fleacuri: a îndruga verzi și uscate. [Sensul metaforic e un ecou dela șezători, unde se lucrează țesând și totdeodată se petrece spunând la glume și povești].